Friday, June 22, 2012

Tipar


  Ultima din seria de poezii depresive.

Viata asta-i ca un vant
Mai rapid decat un gand
Definita intr-un cuvant
Mai mult aspru decat bland.

Orice faci, descoperi iar
Ca urmezi un vechi tipar
Tot incerci, dar in zadar
Nici un lucru nou macar...

Urmam pasi, dar din pacate
Lipsesc urmele lasate
Pe pamanturi neumblate.
Noi vom merge, cat se poate
Pe-astea vechi, dar numarate.

Thursday, June 21, 2012

Ganduri


  Tot de acum trei ani.

Ganduri negre-n minte-mi zboara
Din ochi lacrimi se coboara
Totul parca se transforma
Vad doar fiinte fara noima

Obosite dar grabite
Cu fapte din timp gandite
Merg pe strada fandosite
Dar inimile le au strivite

Viata e doar un refren
Versurile sunt in tren
Il astept dar nu mai pot
Timpul distruge tot...

Wednesday, June 20, 2012

Metrou



  Neavand momentan idei pentru un nou post, vin cu alta pezie de acum trei ani.

Metroul gri, mergand pe sine
Duce cu el si pe mine
Spre un loc de mult stiut
Maine o iau de la inceput

Nu-i nimic in jurul meu
Numai umbre calatoare
Singur, parca-mi este greu
Sa vad acel strop de soare

Dar ce soare e aici?
Doar raceala de metal
Eu raman in acest loc banal
Asteptandu-te sa ma ridici



Tuesday, June 19, 2012

Cafea


 
  Pentru ca tot am vorbit ieri despre creatie, vin cu o poezie scrisa acum vreo 3 ani, pe care o am la suflet.

Sunt lumea reflectata
Intr-o ceasca de cafea
E calm aici, sunt contemplata
De fiinta din fata mea
Privindu-ma la nesfarsit
Acei ochi mari si tristi
Imi dau viata, infinit,
Doar pana ce ma misti
Atunci ma sting, dispar
Ne vom revedea curand
Aici, sau poate-n alt pahar
Tu tine-ma acolo-n gand
Si nu ma uita vreodata
Orbita de lume, ori de soare
Tu, fiinta speriata
Lumea e doar o reflexie mare.



Monday, June 18, 2012

Alpha

    Cat de mult ne schimbam dar cat de neschimbati ramanem... e minunat. Si infricosator. Au trecut patru ani, 'lumea' mea de pe Blogger a ramas aici, neatinsa, nealterata, ca un vechi jurnal pastrat cu sfintenie intr-un sertar, ferit de praf, protejat de conditiile ostile de afara si gata sa fie deschis pentru a te asalta cu amintiri dulci-amarui - dar atat de dulci!
  Am curatat cateva elemente in plus, inca nu m-a lasat inima sa schimb template-ul si nu cred ca o voi mai face - daca ceva nu este stricat, nu-l repara. Indemnat de caldura de afara si la sugestia unui bun prieten, in urma careia un beculet al creativitatii s-a aprins, am decis sa vin cu acest post de introducere a unor noi insemnari.  
  Este ademenitor sa vii cu tot felul de gaselnite de pe net, dar imi propun sa fiu si creativ. Pana de curand, atitudinea mea fata de creativitate era ceva de genul 'daca sunt atatia oameni cu creatii atat de minunate, mai bine bucura-te de ele si nu iti irosi timpul pe creatii ce ar pali in comparatie'. Dar priveam gresit problema. Actul creatiei ar trebui savarsit in mod special pentru tine, creatorul. Placerea de a crea este, sau ar trebui sa fie, cea mai importanta. Mai importanta decat impresiile si laudele celorlalti sau decat potentialul castig adus din creatii. Un simplu desen sau o insemnare intr-un jurnal te fac sa simti ca existi, ca nu esti doar un consumator, un devorator, un parazit sau... un virus.
  Scopul acestul blog? Pana acum, de a ma face cunoscut si inteles - chiar si de straini; de a impartasi din minunatiile -termen subiectiv- descoperite pe net sau oriunde altundeva, de realitatea din jurul meu - cu care am avut intotdeauna ceva de impartit. De acum inainte? In mare parte acelasi, dar incercand, cu fiecare postare, sa isi justifice mai bine existenta si practicalitatea. Pe curand!