Missing the days

Un tramvai jegos, lume trista si obosita, la fel ca mintea si gandurile mele. In timp ce ma intorceam de la "Poli", eram evident macinat de modul in care au decurs acele trei ore de mate. Trei ore de contemplari ascunse asupra alegerii facute cu cateva luni inainte, replica la "unde sa dau?". Cand vezi in jurul tau numai jeg, peretzi murdari, banci vechi de zeci de ani pline de inscriptzii stravechi, cladiri ce tzipa a monotonie si oameni a caror unica framantare existentiala pare sa fie urmatorul examen/partial/test/blah blah, iti vin in minte acei 4 ani de liceu, cu bune, cu rele, dar atat de diferiti... Mai intai trecem prin scoala, iar dupa 8 ani de trairi intense, de prietenii, conflicte, glume... totul se naruie. O iei de la zero. Dak esti norocos, iti este usor sa accepti ideea, gandindu-te ca e un proces normal. Yeah right. In ultimul an de liceu te zbatzi, vrand-nevrand, sa parasesti locul care ti-a oferit alte amintiri, alti prieteni, alte experiente... why? Pentru k urmeaza o noua etapa a vietii - facultatea. New people, new friends... Mi se pare inuman si imposibil, dar asta este sistemul pe care l-am facut cu mana noastra. Nu ne intrebam niciodata dak e loc si de mai bine, pt k in mintea noastra that's the right way. Sper sa trec de perioada asta idioata si sa gasesc frumusetzea vietzii si aici (whatever that is). I'm willing to give all my love and sensibility for it. Un lucru e sigur: nu voi uita niciodata de locul care a dat numelui Caragiale o insemnatate speciala in sufletul meu, si nici de XII E.

Puzzle madness... & stuff

Ce poate fii mai placut de sarbatori decat a-ti rupe spatele si mainile la un puzzle de 3000 de piese :D In speranta de a-l termina pana de Anul Nou, l-am deschis azi, am intors frumos toate piesele si am facut cam 30% din margine :)) Desi eu si ai mei avem la activ un vreo 10 puzzle-uri ( fara exagerare :D ) este de fiecare data provocator dar in acelasi timp extrem de placut sa imbini piesa cu piesa :P Anyway, e clar k n-o sa avem timp sa-l terminam asa de repede. La celalalt de 3000 am stat 3 luni (era mai dificil, ce-i drept). Cat despre mine, nu prea stiu ce sa mai zic, "draga cititorule" - oricine ai fii, numai sa fii :) Deocamdata prefer sa nu fiu prea subiectiv in insemnari. De ce? Nush, mi-e teama sa nu plictisesc, sau k nu as starni vreun interes. Eu si temerile mele. Bleah. Oricum, nu prea am idei la ora asta. Cert este ca e din ce in ce mai greu sa-ti pastrezi identitatea, de orice natura ar fii ea. Parca e din ce in ce mai multa lume pe strazi, peste noapte, la fel ca toate masinile kre alcatuiesc mirificul blocaj omniprezent pe "arterele capitalei". Noroc k se apropie sarbatorile, si orasul se umple de beculetze, Mosi Craciuni & stuff. Te mai fac sa uitzi de... toate. Nu mai deviez de la post :D Noapte buna.

Move Up, Ladies

Dupa o indelunga si tulburatoare asteptare de o saptamana, am reusit intr-un final sa vad - in HD :D - al treilea trailer Grand Theft Auto IV, un joc care nu mai are nevoie de vreo introducere. M-a lasat fara cuvinte. 2 minutes of digital wonder :) De-abia astept sa apara prin Feb-Apr 2008, si sper k pana atunci sa fac rost de un XBOX 360, k nu se mai poate :)
Gasiti trailer-ul aici.

1 Decembrie

A trecut si ziua asta. Sorry ca n-am mai scris de mult - lipsa de inspiratie. Am fost la defilare, for the first time, mai mult pentru ca a tras tata de mine. Multe "masini mari", lustruite, obosite, care ma duc mereu cu gandul la marea risipa de bani publici. Hello, cu cine ne luptam? Soldati mandri, dar mortzi de frig, multe arme pe care mi-ar placea sa le incerc :D avioane, elicoptere... Ce mai, a meritat imbulzeala prin sutele de oameni, dar care oricum nu s-a comparat cu ce a urmat seara :D M-au impresionat zecile de copilasi tinuti in spate de parinti :) Dar mai mult mi-a placut tzuica fiarta bauta in spatele blocurilor de pe langa piata 1 Mai - wonderful :D










Pe seara am gonit spre celebrul brad din piata Unirii on foot, pt k masinile erau full iar traficul de groaza. Am reusit sa prindem punctul culminant - aprinderea, destul de impresionanta... muzica, artificiile care te duceau cu gandul la Disneyland :) Pe urma incepu concertul Sistem, intr-un "refren" de alarma de razboi, care contribuia la atmosfera de panica creata de toata lumea care se calca in picioare. Au fost enorm de multi oameni, dar uiti de toate vazand un asemenea spectacol de artificii, imbinat perfect cu muzica din fundal. Desi sunt total lipsit de patriotism am fost, pentru cateva clipe, mandru ca sunt bucurestean, ca sunt roman.


Poza facuta la sto, din greseala,
cand am deschis camera


Blurry, de la camera