Insignificant

Aseara am primit un link la blogul "campaniei" Group Hug, Free Hugs or whatever it is. Un blog cu un singur post menit sa cheme lumea pe 14 februarie la ora 18 in fata la TNB just for a little... closure. Am observat k stirea e deja pe multe bloguri, in posturi care se intind pe inutil de multe randuri - talking about originality in blogs :) Anyway, asta a fost anuntul meu. Asa cum reiese din mesajul lor, "you're all invited". Sunt tare curios ce-o sa iasa. Poate o sa vin si eu, insotit bineinteles :P I hate to go out alone, anywhere. In fine... revin la post. Uitandu-ma pe commenturile lasate pe Group Hug, mi-a venit in minte urmatoarea intrebare: cati bucuresteni, let's say, au bloguri pe Blogger? Raspuns: aproximativ 8000. Nu stiu dak vi se pare mult, dar mie mi s-a parut enorm. Am inceput sa rasfoiesc din ele in acorduri de chillout... si orele treceau. Sentimentul HI5 ma cuprindea all over again. Da, stiti voi, acel sentiment pe care il ai atunci cand rasfoiesti zeci, sute de pagini personale si iti spui "damn, cata lume...", cand vezi atata varietate - manelisti, rockeri, punkeri, emo (it's all about what you listen to, right? ), tineri/batrani - yep, sunt o gramada sariti de 40, mai ales pe Blogger. Nici o pagina nu mi se parea de prost gust sau enervanta, cu toti ochelarii de soare si toate efectele lor de Photoshop adaugate. Era doar un mare melting pot avand ca ingrediente dorinta umana de a capta atentie, de a evita singuratatea, de comunicare sau cum vreti voi sa ii spuneti. Si atunci m-a lovit - "stop doing that, it will only drive you nuts". Incercam sa descopar lumea prin niste bloguri. Dar descopeream prea multa informatie k sa o pot digera. Prea multi straini cu idei comune, prea multe fete cu "A walk to remember" la filme favorite, and so on. Forget them. E bine sa te rezumi la acele cateva fiinte tangibile si cu voce din jurul tau, sa incerci sa le descoperi, sa le ajuti cand e nevoie, sa le aduci aminte k existi si tu pe undeva, pe-acolo :)